Fila de jurnal 44
Va salut calduros in fila de jurnal 44. Nu am mai scris de mult, stiu . Imi pare rau pentru aceasta lipsa .
In acest moment , in timp ce scriu, lacrimile imi curg pe fata. Mama mea a plecat in tara straina.
Ea era singura care ma putea consola de aici de aproape. Cand aveam probleme cu prietenii, ma imbratisa si imi spunea " Totul va fi bine, dormi linistita" . Acum nu mai e. Tot ce a ramas din mine e orbire.
Sentimentele...ma orbesc si ma arunca acolo , in lumea in care nu am mai fost pana acum.
Drumul catre lumina e atat de lung si abrupt. Nu ma pot misca. Ma simt blocata in mine. Privesc cerul si incep sa plang dupa acele persoane speciale care au parasit aceasta lume, spre a gasi alta mai frumoasa.
Imi privesc mainile murdare de pacate si incep sa tremur...Pulsul mi se ridica pana peste 100 batai pe minut, iar lacrimile curg neincetat in ritmul tristetii mele.
Singuratatea, e un sentiment atat de cunoscut...frigul ma cuprinde din toate partile iar inima mi se crapa in mii de bucati. Nu e vina nimanui...e vina mea. Sunt prea orbita de sentimente ca sa mai pot vedea realitatea. Se intampla des, sa stau treaza cu noptiile si sa plang. Ma ascund de aceste sentimente si incerc sa le distrug ca si cum ele nu ar exista dar oricat as incerca...ele nu se opresc din a ma urmari si din a ma face una cu pamantul. Uneori ma gandesc de ce sunt eu atat de trista? Mi s-a spus de multe ori ca eu imi imaginez lucruri aiurite...ca sunt masochista...
Dar , adevarul e ca sunt sensibila si fragila...nu e greu de observat, trebuie doar sa fi aici langa mine si sa vezi sinceritatea lacrimilor din ochii mei. Exista persoane care stiu exact ce simt si incearca sa ma consoleze. Pana acum Ady e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata. Nu stiu de ce , dar il tin atat de tare sa nu il scap incat nu imi mai simt mainile. Chiar il iubesc...Tin la el mai mult decat la mine si la altcineva. Tot ceea ce vreau e ca el sa simta iubit de mine si sa ma iubeasca...nimic mai mult!Iubirea a ajuns pentru mine sentimentul predominant. Insa toate sentimentele incep sa prinda urma acestui sentiment pur de iubire vrand sa-l distruga. Nu vor reusi niciodata, deoarece speranta mea nu va muri niciodata. Cu ochii plini de lacrimi si cu sufletul ranit, voi continua acest drum plin de foc si spini pana voi ajunge la el...persoana iubita. Cel pentru care sunt in stare sa imi dau si viata, numai sa stiu ca e bine. Fac totul ca sa ramaneti langa mine dragi prieteni. Sunteti averea mea si tot ce am mai special. Inafara de voi simt ca nu mai am nimic. Va rog din suflet nu ma tradati cum au facut altii, pentru ca ma simt singura si am nevoie de voi. Nu vreau sa va cer prea multe...dar insa tot ceea ce vreau e sa fiti in continuare prietenii mei.
Sunteti prietenii mei?
18.11.2012 - 25.11.2012
~Brighter Angel
