Fila de jurnal 40
Ziua in care majoritatea timpului stergeam lacrimile de la ochi. Ca sa intelegeti mai bine de ce am sa va spun un lucru despre mine. Niciodata cand sunt suparata nu las acest lucru vizibil oricat de suparata as fi. Incerc sa zambesc, fac tot felul de mutre haioase si scot sunete de animale pentru ca ma fac sa ma simt mai bine. De putine ori cand nu-mi mai pot ascunde aceasta tristete , ea creste tot mai mult pana cand izbucnesc in plans. E personalitatea mea pe care nu o accepta nimeni. Multa lume considera asta ciudat, si foarte putini prieteni ai mei imi spun ca nu e ciudat dar nici ce fac nu e bine.
Mi-am dat si eu seama de asta, dar asta e persoana mea si nu ma pot schimba. Nici nu ma schimb pentru ca asa imi place. Nu trebuie sa afle nimeni motivele pentru care eu sunt trista sau suparata. Prefer sa nu stie nimeni , sa stiu doar eu pentru ca in acest fel nimeni nu ma poate rani mai tare decat sunt. Asa privesc eu lucrurile , dar insa ... cand sunt alungata de catre lume si considerata ciudata vine o alta tristete care se invaluie asupra mea. Astazi pur si simplu m-am simtit inutila si fara valoare.
Noroc cu Ady , care mi-a aratat in fata ochiilor valoarea mea...ca altfel plangeam toata ziua.
Cam atat pentru azi ...pa pa!
18.10.2012
joi, 18 octombrie 2012
Fila de jurnal 40
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Daca nu tii cont de bunele maniere, atunci nu comenta!