Red
Incandescent
Love
-Ce mod mai bun de a scapa nepedepsită decât să nu dai ochi cu
părinti. Offf, pe cine păcălesc eu, odătă şi odată tot trebuie să ajung acasă
şi mai mult ca sigur porcu ăla gras şi chel deja a sunat-o pe mama ca s-o
anunţe ce 4 frumos am luat în lucrarea la mate, oftă fata adânc în timp ce-şi punea
mâinile-n cap.
Era încă una din zilele acelea călduroase de vara. Pe bolta
albastră soarele se ascunde timid după un nor alb şi pufos. Copaci verzi,
proaspăt înfloriţi emanau o mireasma parfumată, îmbietoare iar divertismentul
oferit de ”frunzele dansatoare” nu înceta să uimească trecători. Din cand în
când se mai auzea ciripitul melodios al pasarelelor ce zburau nestingherite din
creangă-n creangă.
Eroina noastra Rose Delaney, o tânără de 13 ani,tocmai se
întorcea acasă după ”cea mai îngrozitoare zi din an”, şi profitând de faptul că
parcul central e în drumul ei facu o pauză să-şi mai adune gândurile. Până la
urmă nu era nici o grabă, acum tot ce mai avea de făcut era să ajungă acasă şi
să înfrunte pedeapsa mamei ei pentru al doilea 4 luat la mate.
-Offfffffffff..., urlă ea din toti plămâni
-Hei, scuză-mă, e liber aici?o voce necunoscută o întrerupse
din gândit rostind ceva cu blândeţe, însă ea nu înţeleasă pentru că era prea
ocupata cu acel oftat atânc
-Ummm,nu, n-am nimic! Sunt bine!, răspune ea agitată dând din
mâini şi roşind toată, nu ştia ce o întrebase băiatul şi reacţionase mai rău
decât un copil de 5 ani.
-Thehe, eşti amuzantă, zise acesta zâmbind larg şi aşezându-se
lângă ea. Am întrebat daca e cumva ocupat locul acesta ... dacă e pot să plec,
continuă el cu acelasi zâmbet molipsitor.
-Nu, nu, nu, nu e ocupat, poţi să stai lângă mine ... umm,
adica poţi să stai aici ... , răspunse ea roşind şi mai rău. „Cât e de draguţ”
gândi ea privindu-l cu coada ochiului pe baiatul ce tocmai se aşezase lângă ea.
Rose îl sorbi din priviri, era cu cel mult trei ani mai mare decât ea dar era
înalt, solid, cu parul saten şi ochi căpruii, ”mmmm, atât de dulce”, gândi ea.
La un moment dat privirile li se intersectară iar ea întoarsă brusc capul în
direcţia opusă, nu ştia cum să reacţioneze, nici un băiat nu o mai privise până
acum, cel puţin nu în felul acela.
”-Poate ... îi place de mi...da, vezi să nu” gândi ea şi apoi
îşi plecă ispăşită capul ca şi cum ar fi făcut ceva rău.” Şi totuşi...
poate...”
Rose îl priveşte cu atenţie pentru câteva secunde, inima îi
bătea din ce în ce mai tare, apoi luându-şi inima-n dinţi se apropie de el şi
îi suflă în păr.
Îi atrase din nou atenţia, băiatul se uită la ea şi după un
scurt moemnt de ”reculegere” îi întinde mâna zâmbind:
-Umm,Bună, eu sunt Raven, tu cine eşti?
-R-r-rrr-rr-rose,hei ce faci? Întrebă ea agitată atunci când
Raven îi luă timid mâna dreaptă pentru a i-o săruta
-Eşti drăguţă, continuă acesta roşind, apoi realizând ce
făcuse îi dă drumul la mână şi îşi întoarce capul în direcţia opusă
-Mersi ... umm ... răspunse ea tremurănd, susţinându-şi
obrazul cu palma. Fata roşeşte ca un rac apoi ţipă ruşinată, ţipătul ei având
să crape cerul.
-Ummm,Scuze, scuze , scuze, revine băiatul dând vinovat din
mâini. Cred că ma luat valul, continuă el plecându-şi capul în jos. Mă ierţi?
întreabă el sfios
-Nu ai greşit cu nimic ... răspunde fata timid, după care
priveşte joaca furnicilor de pe trunchiul copacului.
-Chiar eşti drăguţă Rose ... mersi, în şopti el la ureche.
Acel aer cald împreună cu acele cuvinte dulci o făcură pe Rose
să tresară
-Şi, mmmm, miroşi minunat, zice el inspirând adânc mireasma ei
parfumată de căpşuni proaspete
Auzind aceste cuvinte fata, leşină (da chiar leşină) deoarece
nimeni nu a mai fost atât de drăguţ cu ea până-n acea zi. Trecutul, ei îl vedea
ca fiind un şir lung de persecţi nedrepte. Până acum nu auzise prea multe vorbe
bune, nu auzise nici măcar din partea părinţilor ... cu atât mai puţin din
partea colegilor sau a altor persoane. Dar acest băiat ... era atât de bun şi
de blând cu ea ... acest băiat de care s-a ...
***
Rose se trezeşte după câteva ore. Privirea îi era înţeţoşată,
se freacă timid la ochi încercând să zărească ceva. Era acasă, în camera sa ...
-Raven?Unde...
-O, Rose!Te-ai trezit!
-Mama?Cât e ceasu?
-E 11 noaptea, zise mama ei chicotind ştrengăreşte. Auzi ...
Rose ...
Rose nu răspundea, mintea ei era ori prea goala ori prea plină
de ...
-Raven ...
-Va trebui să-mi faci cunoştinţă cu el, thehe, zise femeia
chicotind
-Mamă!
-Ce frumos e să fi tânăr! vezi că ţia lăsat astea, continuă ea
arătând spre noptiera pe care era un buchet de flori ... iar în centru ... un
bilet?
Rose se ridică leneşă şi posomorâtă din pat apoi ia buchetul
în mână. Fără să-şi dea seama se înţeapă în spinul unui trandafir. Neluând în
seama asta ia biletul şi uitându-se pe el ...
„Dragă Rose în caz că te întrebi am găsit în poşetuţa ta ceva
ce părea a fi factura la curent *thehe* ... aşa am ştiut să te aduc acasă. Sper
că nu te superi că ţi-am cotrobăit prin lucruri ... dar îţi spun sincer că nu
puteam să te las acolo :3. Mă bucur că te-am cunoscut şi sper că ne vom revedea
în curând ... ba nu, sunt sigur de asta. Însă până atunci te rog să ai grijă de
tine! Cu drag ... Raven”
După ce citeşte biletul, Rose se duce la geam să privească
stelele,”of, nici nu ai idee ce-ai făcut!” gândi ea punându-şi mâna pe piept.
Între timp mama ei ieşi din camera. Era o sansa buna pentru a
evada, pentru a iesi afară şi al găsi pe Raven, se gândi ea. Apoi cât ai zice
peşte ia un cearceaf, il leagă de calorifer şi se avântă înafara casei. O ia
din nou pe acelaşi drum şi fuge spre acelaşi copac unde se întâlnise cu Raven.
Era noapte, dar nu-i păsa.
Ajunsă în sfârşit acolo işi da seama ca pe aceaşi banca, sub
acelaşi copac, se afla ... acelaşi băiat de azi dupamiază.
-Raven!
-Rose?!ce cauţi aici?Parcă te dusesem acasă.
-Nu ar fi trebuit, ”răcni” ea pe un ton smiorcait.
Raven nu mai ştia ce să zică,era uimit de gestul fetei.Rose se
aşază lânga el pe bancă
-Umm...scuze...
-Nu e nimic, răspunse băiatul zâmbind. De fapt ... e chiar
drăguţ, continuă el mângâindu-i încet chipul catifelat. Draguţo! Apoi se
întoarce pentru a privi stelele.
”Inima mea bolundă”, zise ea în gândul ei. ”Ce te zbaţi aşa?o
să mă aduă, taci,taci!”
Apoi încet încet umărul ei se lipi de al lui. Acum amândoi
priveau stelele...
-Umm ... mulţumesc pentru bilet ...
-Nai pentru ce ... şti, tocmai m-am mutat, nu am prea mulţi
prieteni ... defapt ... să fiu sincer cu tine, apoi îi ia mana şi o pune pe
pieptul lui.
-Simţi? ... e numai vina ta! Zice el zâmbindu-i larg.
Simţindu-i bătăire inimii şi văzând zâmbetul său, îi ia mâna
şi o pune pe pieptul ei.
-Şi asta e vina ta!
-Rose... zise el privindu-i ochi sclipitori. Atât de blânzi şi
de paşnici, aceştia erau cu adevărat un ocean de iubire.
Chipurile lor se apropiară încet, încet, foarte încet, până în
momentul în care între ei mai erau doar câţiva milimetri. El îi putea simţi
răsuflarea grea şi inima bătând rapid ... de fapt şi a lui o luase de mult din
loc.
Rose roşea, nu ştia ce sa facă ... inima îi bătea foarte
repede, aşa că decisă să lase asta pe seama lui Raven. Închide ochi, la fel
facu şi el, iar în secunda doi buzele lui le acopera pe ale ei într-un sărut
timid ... timid,dar dulce, care devenea din ce în ce mai lacom cu fiecare secunda
care trecea. Într-un final sărutul se termină
(după câteva minute bune) şi amândoi ramân nemişcaţi
susţinânduşi unul altuia privirea . Raven era ruşinat ... dar fata de lângă el
era şi mai ruşinată. Acesta nu a fost nimic altceva decât ... primul sărut ...
în cazul amândurora.
-Uhh, începe să mă doară capul ...”nu pot să cred, am spus eu
asta?”zice ea în gândul ei privindu-şi propria conştiinţă. Cine e băiatul ăsta,
de ce sunt aşa ”atrasă” de el? De ce îmi bate inima aşa tare?
-Uite, zice el sărutândui fruntea. Acum o să-ţi treacă, îi
şopti el la ureche apoi o îmbrăţişă şi amândoi rămân ghemuiţi în jacheta lui
admirând luna. Rose îşi propteşte capui pe al lui ... iar el face lafel. Cine e
fata asta?ma înebuneşte, chiar mă înebuneşte îşi zise el în gând strângându-i
mâna.
Ador asta, zise ea în gândul ei ... chiar ador asta ... pentru
prima dată cineva mă place şi pe mine ... cu adevărat. Doamne, îţi mulţumesc ,
îţi mulţumesc pentru ceea ce mi-ai dat, voi preţui asta mai mult decât
propria-mi viaţă.
-Rose ...
-Da?
-Te iubesc ... continuă el pe un ton şoptit frecându-şi
obrazul de părul ei.Uite că am spus-o şi pe asta,gândi el
-Şi eu te iubesc ... a zis-o şi ea pe un ton calm afişând un
zâmbet larg pe faţă
-Draga mea ... zise el trăgând-o mai mult spre el. Cu mâna
dreaptă îi cuprinde talia. Iar stânga i-o pune din nou pe piept. O împinge
încet, încet, până când ea era complet întinsă pe bancă, iar el era în partea
dreaptă încă ţinând-o în braţe (OMG, chiar era o bancă spaţioasă). Momentul fu
urmat de un nou sărut, Raven îl începuse, însă Rose era mai mult decât
ascultătoare. Spre deosebire de primul lor sărut al doilea era acum mult mai
fierbinte.Baiatul începu să-şi mişte palma în părţi pipăindu-i timid sâni. În
acel moment dulci fiori o cuprinseră pe Rose, care îl îmbrăţişa acum cu mai
multă ardoare. Aşa trecură câteva minute bune.
Fată să-şi dea seama Rose se trezeşte în camera sa, în patul
său ... era dimineaţa.
-Raven?Oare a fost un vis?se întreabă ea nedumerită, apoi
observă cum un bileţel îi atârna de mana. Pe el scria frumos: „Nu a fost un
vis, Cu drag Raven
-Uuuuuuuuooooooof, cum am putut să adorm??Proasta, proasta,
proasta’s. Pmmm.Biiiine!Merg să-l caut, zise ea apoi se ridică din nou din pat
si se furişază pe usă afară. Închide uşa în deplină linişte şi o ia la fuga
prin toate parţile oraşului.
***
Ziua trecu pe neobservate, acum era din nou seara şi situaţia
lui Rose era destul de sadică. Nu-l găsise pe Raven, iar picioarele abia dacă o
mai ascultau. Scotocise fiecare particica, fiecare milimetru din oaş, cu
excepţia unui singur loc ...
-Vechia gară ... zise ea în timp ce conştiinţa o presa
înfiorător. Părinţi ei îi explicaseră de ce nu trebuie să treacă NICIOADTĂ pe
aici. Lolcul ăsta era căminul nu doar al câinilor vagabonzi, al deşeurilor şi
al bolilor de tot felul. Dar si al acelor prăpădiţi fără viitor, şi fară nici
un rost pe lume care în loc să muncească le pleacea să cerşească şi să
jecmănească oamenii.
Rose înghiţi în sec şi începu să cerceteze gara ...
Peisajul era macabrul ... şi mirosul ... doamne ajuta ca
cititori mei nu pot mirosi, pentru ca mirose ca si cum ceva ar fi murit si ar
fi fermentat încontinu timp de 1000 de ani.
-Beah ... cum se face că cineva chiar trăieşte aici, zise ea
scârbită în timp ce-şi astupa gura şi nasul cu o batista.
Deodata un tip de circa 20 si ceva de ani apare în faţa lui
Rose:
-Măi, măi, măi, seniorita ciufulita, te-ai pierdut cumva?
-Nu, răspune ea tăios. Caut pe cineva ...
-Hahaha!!! izbucni el într-un râs nebunesc. Hei băieţi, fi-ţi
atenţi ... caută pe cineva.
Nu dură mult şi Rose fu înconjurată de încă 5 inşi
-Bre Ivane tu eşti prost bă ... se vede clar că pe mine mă
caută
-Măta-i proastă bă javră, îi răspunse cel dintâi
-Poate vrei să ajungi mâncare pentru câini,continuă cel de-al
doilea
-Mno calm mă Demetri ca ne caută pe toţi, îi completă un altul
-Ce-o să ne mai distrăm la noapte ... zise altul balansând
turbat un briceag
Rose era speriată...terifiată. Nu, nu,nu! Asta NU se poate îşi
zise ea în gând în timp ce o luă la fugă printre vagoane. Se opri o secunda
să-şi mai tragă răsuflare moment în care fu prinsă de vestă de către unul
dintre indivizi.
-Te-am prins, hahaha!
Rose începu să plângă şi dintr-o mişcare bruscă se eliberă şi
fugi mai departe. Agresorul ramase în mână cu o bucată din vesta ei sfâşiată.
-La naiba!
-Bă da prost eşti! îl completa tipul cu briceagul
Tot alergând şi plângând prin acel labirint lugubru de trenuri
şi gunoaie nici nu îşi dăte seama când fu trasă cu forţa într-unul dintre
vagoane. Tipul îi legă ceva la ochi dupa care îi şopti încet:
-Şhhh
-Nu,nu!, te rog nu!, şi incepu să plângă şi mai tare
-Te rog! ... continuă acea voce. Stai aici şi nu mai scoate un
cuvânt. Era o voce masculina ... blândă ... caldă.
Stai o secunda ... vocea asta ... vocea asta ... oare e ...
nu!, nu se poate ...dar ... gândi ea. Încercă câteva secunde să se elibereze,
însă în zadar, tipul o legase cu o sfoară groasă. Nu putea vedea, nu putea
mişca ... era acum paralizată în cel mai întunecat coşmar al ei, iar în cele
din urmă oboseala acumulată în ziua aceea îşi spusă cuvântul, Rose adormi ...
însă nu înainte să audă câteva urlete şi focuri de armă...
***
Momentul treziri fu unul destul de plăcut , observă cu uimire
că îşi putea mişca din nou membrele. Se propti greoi în mâna dreaptă în timp ce
cu stânga se freca timid la ochi.Luna cea graţioasă o saluta de la fereastră şi
îi mângâia timid chipul cu lumina ei blândă.
Se pare că acum se afla pe un pat, nu al ei,într-un dormitor
destul de spaţios, în mod sigur nu al ei ...
Camera era decorata cu gust. Mobilierul era destul de
rudimentar, un pat,o noptieră, un birou (pe care se gaseau încă câteva chesti
bazice printre care şi un laptop), un şifonier, un dupap şi o măsuţă aşezată pe
colţ care sprijinea un LCD. Rose rămasă şocată, nu de modul în care era aranjat
mobilierul, sau de dimensiunile acelui televizor ci de titlul ştiri care era
prezentată în acel moment ... ”Masacru la Vechea gară”. Nu se poate ... asta e
... azi ... atunci..., gândi ea privind terifiată.
Volumul era dat aproape la minim, însă Rose putea auzi clar
... ” ...cel mai probabil o încăierare între două clanuri rivale, martori
aflaţi la faţa locului spun că ...” Vocea aceea ... nu se poate ... vocea acea
era a lui ...
Nu termină bine de gândit că Raven intră în cameră. Băiatul
era acoperit cu un prosop de baie, părul îi era ud şi ciufulit, stropi grei de
apă se prelingeau pe tot corpul lui bine lucrat. Rose îl sorbi din priviri
-Huh, deci în sfârşit te-ai trezit ... somnorici, zise el
zâmbindui larg, dar nu termină bine că...
-Cum ce naiba?Cum,ce s-a întâmplat?Tu m-ai legat la ochi?
întrebă ea pe un ton destul de nervos
-Rose ... zise băiatul plecând capul în jos
-...Scuze,dar eram speriată ...
-Hei, zice el aştzându-se lângă ea pe pat. Nu e nimic,
continuă el sărutându-o blând pe frunte.Tremurai ...Rose ... ţie frică?
întreabă el atât de încet încât ea abia dacă-l auzi.
Puţin ... adică, tu te-ai pus cu toţi 6???Cum ai făcut asta?
El zâmbi,e poveste lunga ... tipi aia erau doar una din
ramurile unei vestite organuzaţi de trafic cu fiinţe umane. Erau căutaţi de
serviciul secret de informaţi rus, KGB, de mai bine de doi ani ... Rose ... se
opri el îmbrâţişând-o brusc. Acum o să mă respingi? ... şti, înţeleg dacă nu
vrei să mai ai de aface cu mine ... continuă el şoprind încet ... dar te rog,
şi o lacrimă se scursă pe obrazul lui. Te rog nu mă părăsi! Continuă el
sărutându-i gâtul.
Rose îl ia de mână apoi îi spune pe un ton calm.
-Nu te voi părăsi niciodată, te iubesc, te accept exact aşa
cum eşti ...
-Rose! Izbucni el şi buzele lui se încleştară de ale ei
într-un sărut fierbinte, tandru ...lacom ... Rose pică întinsă pe pat iar Raven
pică peste ea sărutând-o în continuare. Rose îi primi încântată greutatea, o
afunda în saltea şi îi plăcea acea senzaţie foarte mult. Şi mireasma acea proaspătă
de săpun cu atât mai mult. Sărutul se încheie, dar el continuă să o lingă şi să
o sărute pe gât. Ea îi pune mâinile în cap jucându-se timid cu părul lui.
-Îfff, Raven!, zicea ea pe un ton blând gemând uşor. El se
opri.
-Dacă vrei să mă opresc spune-mi, îţi şopti el la ureche. Tu
eşti ultima persoană de pe lume pe care aşi vrea s-o rănesc.
-E în ordine, mă simt bine alături de tine! Gândul meu e plin
numai de băiatul ăsta, ce mi-a făcut el mie? M-am îngrăgostit , atât de ...
atât de brusc ... atât de repede ... cum e posibil? se întreba ea în gândul ei.
Lui Raven nu-i venea să creadă, Rose era prima persoana care-l
acceptase aşa cum este, prima persoană care ... nu l-a respins.
Privirile li se întâlniră iar tăcerea era acum încărcată de
mesaje nerostite. O cuprinse pe dupa ceafă şi o trase încet până când buzele
lui se aflau la doar câţiva milimetri de ale ei . Draga de ea ... gândurile
care o tulburau se risipira asemeni prafului de papadie lasandu-i mintea libera
pentru a se concentra asupra guri lui. Inima ei începu sa bată din ce in ce mai
tare, chipul i se înroşi, dar atunci realiză ...il dorea ... de ce să se ruşineze?
Il lua cu braţele de dupa gât. Buzele li se uniră. Lui Raven nu-i venea sa
creadă, de data aceasta ea fuse-se cea care începuse totul. Limbile lor se
iubeau acum mai jucăuşe ca niciodată, iar corpurile lor le urmară
exemplul.Raven scoasă un geamat,disperarea pe care o conţinea era atat de
erotică incât ea se frecă de el pentru pura plăcere de a-l auzi repetandu-l.
Nu se oprira din sarut cat timp el ii desfacu cămaşa şcolărească
cu care era îmbracată. Cămaşă pe care Raven o aruncă neglijent pe jos.
Oprindu-se din sarut el se lasă în jos sarutandu-i sâni prin
cupele sutienului, îi lăsă apoi jos dantela si îi mângâie sfârcurile rozali cu
limba lui caldă.
-Îahh, izbucni ea intr-un geamăt profund
-Te iubesc Raven! Te iubesc,te iubesc,te iubesc! continuă ea gâfâind
si respirând povarnic.
Baiatul strânse cu dinţi unul dintre sfârcuri, -un fel de „şi
eu te iubesc” – si fu recompensat de un nou geamat dulce.
Mana baiatului se plimba insistentă şi însetată pe tot corpul
ei, coborând din ce în ce mai jos până când ...
-Glumeşti spuse el încet strecurandu-şi mâinile pe sub fusta
ei. Fata purta o pereche de ciorapei negri ce se prelungeau mult trecând de
genunchi si acoperind jumate din pulpele ei cărnoase.
Ea nu avea o impresie prea bunâ despre propriul corp, considerând
că soldurile erau prea late si pulpele prea pline, dar cea ce nu ştia era ca lui
îi placeau formele ei ample si pielea deschisă la culoare.
Grijile i se risipira atunci cand baiatul îi scoasa unul
dintre ciorăpei si începu s-o linga lacom.
-Ce fantezie, continua el susţinandu-i privirea
-Raven...
-Shhh...
-Îhh, gemu ea atunci când el începu să o pupăcească si să o
lingă din nou, coborând încet spre...punctul ei cel mai intim
Baiatul se opri un moment cât să-i scoată cu blândeţe fusta şi
chilotul apoi îsi dăte jos prosopul de baie.
Rose se ruşină acoperindu-şi pentru câteva secunde ochi cu
palmele, însa goliciunea lui virilă o făcu să rămână fără suflare. Abdomenul
lui era tare si plat, picioarele lungi si musculoase, venele puternice i se
vedeau foarte clar pe braţe şi pe mâini. Netulburată şi plină de dorinţă îl sorbi dintr-o privire, începând de
la picioare, sexul mandru si greu, până la gura fermă şi zâmbitoare,si părul şaten
,ciufulit. In tot acest timp Raven făcea exact acelaşi lucru...
-Aşi putea să te privesc 1000 de ani şi tot nu m-aş sătura.
Nuanţele trupului unei femei pur si simplu nu pot fi descrise ..
-Raven ... continua Rose ascunzandu-şi zambetul dupa mana. Mie
ruşine ...
-Nu!Sa nu-ţi fie ruşine pentru ce facem. Mă doare foarte mult
când spui că ţie ruşine cu dragostea noastră. Rose rămasă fără cuvinte. Baiatul
o lingea pe picioare, din ce în ce mai jos, pân când limba lui disparu in V-ul
feminitaţi ei unde îi gasi miezul si începu sa se miste înauntru. Rose fu
cuprinsa de valul de placere adancindu-se cu fiecare secundă în acea senzatie
complet nouă.
-Raven!Raven!, asta e... aste e... zise ea respirand cu
grutate. Asta e prima data când ... continuă ea jucandu-se cu parul lui
-Şi la mine tot prima dată e, zise baiatul ridicandu-se. Într-adevar
tot prima dată era si în cazul lui, si tocmai din acest motiv vroia ca acest
moment sa fie unic,de ne uitat ... numai pentru ea ...
-Eşti gata?îi şopti el la ureche
-Virginitatea mea există ca să fie luată de către tine ... ,
continuă ea zambind, luându-i chipul in palme, apoi îl sărută pasional şi îşi încrucişă
picioarele in jurul taliei lui.
Raven închise ochi şi se cufundă adânc în ea, moment ce fu
urmat de gemete simultane ... cei doi tocmai se dezvirginaseră unul pe celălalt
-Doare?întrebă el îngrijorat
-Puţin, îi răspunse ea. Poţi să te mişti, continuă ea sarutandu-i
barbia
Trupui ei păru sa-l inghita. Il invăluia ca o mânusă, iar pe
faţa lui aparu o grimasă de imensă placere când ea începu o miscare de rotire. Încet,
de fiecare data mai adânc, el se cufundă iar si iar. Astfel câteva minute bune
fura înbalsămate in gemete, atingeri, si săruturi sincere si profunde. Acum cei
doi erau pe culmile plăceri, la un pas de „marele moment”.
-Rose cred că... cred că o să ...
-În....Înauntru te rog... răspunse ea salivand şi gâfaind de
plăcere
-Dar Rose ... poate ...
-Asuma-ţi responsabilitatea! continuă ea încordandu-şi
picioarele pentru al adânci şi mai mult în ea
În urmatoarea secundă lumea celor doi fu spulberată în zeci de
culori de un orgasm zguduitor îmbibat in gemete nebuneşti. Raven pică pestea
ea, iar Rose se agaţă de umeri lui de teama să nu cadă sau să dispară din
univers. Nu se mai simtea legată de pamant. Gravitatia nu mai avea nici o
putere asupra ei atunci cand buzele lui le atinsera din nou pe ale ei, în acel
abis de plăcere.
***
Dimineaţa sosi în sfarsit, lumina caldă le mângâia chipurile,
micul dormitor era încarcat de esenta sexului. Sudoarea se zvanta pe trupurile
lor graţie ventilatorului din tavan care işi rotea paletele încet deasupra lor.
Aşternutul era umed si răvăşit. Raven fu primul care rupsă tăcerea:
-Te iubesc Rose, zise el calm, zâmbind şi privindu-şi
partenera
-Şi eu te iubesc, continuă ea zâmbindu-i înapoi. Şi te voi
iubi mereu!
