Fila de jurnal 47

Fila de jurnal 47 - Inca continui sa visez

Cu toate persoanele sa ma inteleg bine si sa inteleg pe toata lumea. Sa ajut pe toata lumea la nevoie, si sa le dau tuturor zambetul pierdut. Cand cineva drag isi pierde zambetul sa il dai pe al tau. Dar la mine tine cineva? Ma intelege cineva? Ce intrebari stupide, normal ca da. Atatea persoane care mi-au sarit in ajutor, parca mi-au mai alinat sufletul cu vorbele lor , dar nu indeajuns. O persoana foarte importanta mie , a plecat din viata mea. Nu mai reusesc sa dau nicicum de ea, simt ca am pierdut-o ...mi-e putin cam rau si ma doare. As vrea sa fie din nou aici si sa imi vrajeasca zambetul asa cum obijnuia sa o faca. Uneori cred ca aceasta a fost o mana de ajutor din partea lui Dumnezeu... poate chiar asa a fost. Va trebui sa ii iau in seama sfaturile si sa nu mai plang la tradarea oricarui prieten. Sa nu ma astept niciodata ca ceilalti sa fie ca mine, pentru ca nu pot. Eu sunt asa , pentru ca asa sunt eu si asta ma face speciala. Trebuie sa vorbesc cu toata lumea, sa fiu sincera si loiala, sa nu jignesc , sa stau in bancuta mea la locul meu.
Si parca cateodata as vrea sa o am aici langa mine , nu am vazut-o vreodata dar stiu ca exista , nu i-am auzit vocea dar sunt sigura...e un inger, un inger pazitor trimis pe pamant pentru a ne ajuta . Cum imi spunea ea, daca baietii ma supara , sa le dau niste palme , pentru ca asta merita.
Tocmai de aceea nu mai tolerez orice , m-am ridicat si eu de acolo de jos de unde eram. Parca ...ba nu , sigur m-am schimbat. Nu mai sunt aceeasi eu ca inainte. Vechea eu , era draguta cu absolut toata lumea , chiar si cu cei care ma jigneau si ma faceau sa ma simt oribil, dar nu...de data asta sunt draguta numai cu cine merita . Am invatat si eu sa imi spun parerile , totusi cu mare grija sa nu supar pe nimeni cu ele. Am invatat si eu sa spun "Hai ca pot!" . Inainte mereu il luam pe "nu pot" in brate dar acum nu.
Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca realitatea e realitate, iar basmele sunt basme. Si totusi, eu continui sa visez .
07.01.2013

Read More

Sfarsitul unor lacrimi

Sfarsitul unor lacrimi

Sunt doar lacrimi , nimic altceva
Lacrimi pe care, no sa le poti vedea
E doar un zambet, ce fals va ramane
Daca mereu ma-ntorc, in ziua de maine

In sufletul meu , e numai ceata
Si parca mai vreau, sa raman in viata
Dar cerul imi spune, vino la mine
Si dupa aceea, iti va fi mai bine

Eu nu il cred, si merg inainte
Dar vad ca inima, mereu ma minte
Imi lipsesc , zilele cu soare
Vreau sa plece, momentele amare

Ce ingreunare, ca o piatra grea
Si se apasa , pe inima mea
Ochi-mi deschid, spre a vedea
O ultima lacrima, din partea sa

Apoi sa ma sting , in somnu-mi profund
Cu dorul de lume , regretu-i mai scurt
Nimic nu mai simt, si parca dintr-o data
Asa fara trup, ma vad o alta fata.

Am aripile mari, lumina lucitoare
Care pe viitor, va fi biruitoare
Pamantul il privesc, dar fara suparare
Acum sunt numai bine, nimic nu ma mai doare.

By Brighter Angel

Read More

Fila de jurnal 46

Fila de jurnal 46 - Eu nu ma dau batuta!

Nu am mai scris de mult timp, stiu. Imi pare nespus de rau pentru asta. Va rog sa nu imi da-ti in cap, hei , nu prea am avut timp dar inca sunt aici! Vesti noi din viata mea , am o gramada. Mi-am luat insfarsit ceea ce imi doream de multa vreme...o tablita grafica pentru arta online. Totusi, bucuriile mele se risipesc mereu, dar mereu pe apa sambetei. Cu cat sunt mai fericita, cu atat devin mai trista pe zi ce trece. Nu inteleg de ce viata trebuie sa ma loveasca in halul asta. M-am saturat sa stiu ca lumea e suparata pe mine din motive atat de marunte. Tin la fiecare in parte, pentru mine fiecare persoana e speciala in felul ei, iar majoritatea ma...barfesc? Zvonuri false despre persoana mea, lucruri pe care eu nu le-am spus vreodata, sa fie imprastiate in fata persoanelor in care odata aveam toata increderea. Fansub-ul din care faceam parte, care m-a bucurat atat de ziua mea...pur si simplu, cred in ceea ce nu e adevarat si fara sa ma intrebe despre situatie ma barfesc non-stop. Bine...nu e nimic, trecem si peste asta cumva cumva. Va trebui sa imi las toate amintirile si sentimentele in urma , pentru ca de fiecare data cand imi aduc aminte de cele mai frumoase momente petrecute cu ei...imi vine sa imi smulg parul din cap. Si nu numai cu ei, ci cu multe alte persoane la care chiar tin sau am tinut.
Majoritatea lumii ma dezamageste, si cei care m-au dezamagit, acum imi sar cel mai mult in ajutor. Nu stiu ce sa zic si ce sa fac. Ma simt...folosita, ignorata si aruncata. Si totusi , in fiecare dimineata privesc cerul si spun "Azi va fi mai bine" iar seara inainte sa dorm, privesc acelasi cer plin de stele spunand " Maine va fi mai bine".
Uneori nu stiu ce sa cred sau in cine sa cred... Singura persoana la care ma gandesc mereu e...Ady. Cand ma gandesc ca odata si odata il voi avea aproape de mine , sa-l tin de mana...simt ca zbor ca un fluture liber. Se intampla ca acest gand sa se innegreasca uneori , in sensul ca mi-e frica sa nu il scap printre degete. Frica ma innebuneste, niciodata nu mi-a placut. Poate ca nu stiu cum sa-mi exprim sentimentele mai bine... si poate cuvintele nu au nicio valoare, dar eu chiar il iubesc.
Am inceput si eu sa urasc lacrimile, incerc sa ma inveselesc cu toate cele ce le mai gasesc , dar uneori nu ma pot abtine, izbucnesc in lacrimi ca un vulcan care trebuie sa erupa.
Exista momente in care nici nu mai stiu ce simt si parca as vrea sa...NU e o prostie...stiu ca e.
Voi incerca in continuare , voi merge inainte. Nimic nu ar trebui sa ma poata opri. O sa ajung acolo unde vreau cu orice pret. Poate ca nu va fi o cale prea scurta si nici prea usoara. E un drum lung si abrupt pana la fericirea mea... dar... Voi merge pe acel drum, pana o gasesc . Nu ma dau batuta NICIODATA!

5.01.2013

Read More