Lacrimi cristaline, pe covor patate
Sufletul meu striga dupa libertate
Mainile in
lanturi usor imi sunt pictate
Si multe
sentimente imi sunt amestecate
Afectiunea e ceva
ce imi lipseste
Ce inima-mi
trista de mult timp isi doreste
Sufar ,
plang dar nimeni nu m-aude
Zambetul
de mine, iarasi se ascunde
Fug in
noapte, cautand in sentiment
In
privirea soarelui , ce sta mereu atent
Mergand
pe-acelas drum, singura mereu
Dar in
al meu gand, nu am fost doar eu
Un prieten sa imi
fie, ca suflet pereche
Sa sopteasca
noaptea , la a mea ureche
Dar inima
mea , nu asta doreste
Ea cu
afectiune, usor se multumeste
Povestea se
incheie, sunt in libertate
Si poti sa te
superi, dar eu am dreptate
Libera ca un
inger, zburand in golul cer
Rupand in zorii
zilei, portile de fier.
Acele porti inchise ce trebuiau trecute
Catre libertate,
pe vrute si nevrute
Cu pacea lumii
scrisa, intr-un vers frumos
Eu am devenit, a
Domnului Hristos .
Pacea Domnului!,
de Oltean Denisa
S-a intamplat sa primesc aceast apoezie pe FaceBook, fara sa stiu exact a cui este... In fine...
RăspundețiȘtergerePrivind rima dezordonata, si nu ma refer ca nu rimeaza, ci ca nu este pe un model clasic (imbratisata, imprechiata etc) nu pot sa nu observ amprenta curentului modernist.
Titlul, foarte sugestiv si strategic plasat in ultima strofa, fiind reluate cuvintele.
Tema poeziei, mi-a fost destul de greu sa o inteleg, pana nu am citit si nu am patruns in profunzime textul.
Este foarte frumos, cu un fir liric cursiv si cu destule figuri de stil, cat sa imi gadile "papilele poetice" si sa ma faca sa simt o lingurita de miere in gura.