A suferi...

Acum cand scriu aceste cuvinte
Lacrimile-mi cad in mii de vorbe sfinte
Eu lupt mereu si na-jung nicaieri
Asta e drumul meu catre zilele de ieri

Un stil al vietii pe o poarta rar deschisa
Si inima -mi in foc iarasi e aprinsa
Sunt in ale mele nopti pustie
Si astept pe cavalerul meu sa vie

Ma pierd de mult in umbre
 Si nimeni nu ma scoate
Mainile-mi sunt strambe
Si-n lacrimi au sa-nnoate


Poarta aceea mereu se deschide rar
Si stiu ca iar astept caci asta e un dar
Eu o voi deschide acolo voi pasi
Eu vreau ca sa fiu buna, si asa voi fi

Si imi cer iertare de a mele pacate
Care batjocorite si rau au fost luate
Sa ma alini cu grija sa-mi zici ca totu-i bine
Promite-mi ca in veci nu vei fi rau cu mine

Incep cu vocea mea intruna-a ma certa
Si zic ca eu in veci nu mi-o voi ierta
Lacrima cazand adesea pe podea
Si eu nu voi sufla in curand vei vedea

Suferinta-mi mi-e aproape
Si se vede dupa ape
Plang in suflet nu-mi incape
Suferinta intre fapte....

                         A suferi ..., de Oltean Denisa